Tranzacționarea unei companii sau a unei părți a acesteia constituie o decizie de afaceri majoră care oferă oportunități, însă incumbă și riscuri. Astfel, în cadrul acestui proces este necesară derularea unei activități de due – diligence, precum și evaluarea companiei. Pentru un investitor neavizat, există tendința de a considera că activitatea de evaluare și cea de due-diligence reprezintă aceeași activitate, în fapt acestea fiind procese diferite.
Activitatea de due-diligence financiar în cazul vânzării unei întreprinderi, reprezintă procesul de verificare a situațiilor financiare ale unei companii, incluzând identificarea riscurilor legate de business, cu o concentrare pe factorii critici care pot influența rezultatul operațional, precum și fluxurile de numerar. Expertizele de tip due diligence analizează punctele forte și punctele slabe ale companiei în cauză, precum și riscurile legate de achiziționare. Analiza atentă a companiei țintă devine din ce în ce mai importantă, oportunitățile și riscurile legate de aceasta trebuie să fie identificate și cuantificate ca impact, în mod corect, iar situațiile care împiedică încheierea tranzacției trebuie să fie cunoscute în timp util de cumpărător. Acest proces începe în urma semnării unui acord de confidențialitate și a unui angajament principal de investiție, de regulă sub forma unui document scris.
Activitatea de evaluare a întreprinderii în cazul vânzării/cumpărării, este un proces de estimare a valorii de piață ce decurge din beneficiile viitoare actualizate, așteptate a fi generate de companie. Se întocmește la o anumită dată și se materializează într-un înscris denumit raport de evaluare, realizat în conformitate cu Standardele de Evaluare emise de ANEVAR și respectând Codul Etic al profesiei de evaluator autorizat.
În cadrul unei tranzacții de întreprinderi, activitatea de due-diligence precede de regulă, evaluarea întreprinderii în vederea vânzării și este efectuată la solicitarea cumpărătorului, în timp ce evaluarea companiei poate fi solicitată atât de către vânzător cât și de către cumpărător. Evaluarea realizată pentru vânzător poate avea la bază nivelul de performanțe atins și realizabil în continuare de proprietarul actual, în timp ce evaluarea pentru cumpărător poate lua în considerare eventualele sinergii pe care acesta le poate genera după preluare, tipul valorii estimate putând fi și o valoare de investiție.
Dacă activitatea de due-diligence este menită să sublinieze riscurile și punctele slabe ale companiei pe toate planurile, activitatea de evaluare se concretizează în estimarea valorii la o anumită dată, ce cuantifică ca impact asupra afacerii, toate punctele forte, puncte slabe, riscuri și oportunități semnalate prin procesul de due-diligence.
Evaluarea unei companii sau a unei linii de business în vederea vânzării este utilă unui potențial vânzător pentru a estima valoarea afacerii sale, însă se poate realiza și fără a se efectua înainte un due-diligence.
Având în vedere aceste aspecte definitorii, este obligatoriu ca la vânzarea/cumpărarea unei companii, să se întreprindă atât o activitate de due-diligence cât și una de evaluare a companiei, prima având rolul de diagnosticare a stării de fapt și a potențialului său, a doua având rolul de a estima valoarea companiei pentru a avea o referință a valorii pentru negociere.

Andreea Suciachi
MAA Senior Valuer-EI, EPI, EBM, VE

Dana Cușmir