Legislația fiscală din România prevede numeroase modalități prin care societățile să beneficieze de facilități fiscale. Un exemplu de astfel de facilitate îl reprezintă stimulentele fiscale pentru activitățile de cercetare – dezvoltare.
Prevederi legale
Conform art. 20 din Codul fiscal, pentru activitățile de cercetare – dezvoltare, se acordă următoarele stimulente fiscale la calculul rezultatului fiscal:
„a) deducerea suplimentară la calculul rezultatului fiscal, în proporție de 50%, a cheltuielilor eligibile pentru aceste activități; deducerea suplimentară se calculează trimestrial/anual; în cazul în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se recuperează potrivit dispozițiilor art. 31;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerată și în cazul aparaturii și echipamentelor destinate activităților de cercetare-dezvoltare.”
Activitățile de cercetare – dezvoltare eligibile pentru acordarea stimulentelor menționate mai sus sunt detaliate în Ordinul nr. 1.056/4.435/2016 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare – dezvoltare la calculul rezultatului fiscal (Ordinul nr. 1.056/4.435).
Prin urmare, la art. 4 din Ordinul nr. 1.056/4.435, sunt menționate condițiile ce trebuie să fie îndeplinite cumulativ pentru ca activitățile de cercetare – dezvoltare să fie eligibile:
„a) activitățile sunt cuprinse într-un proiect, care conține cel puținurmătoarele elemente: obiectivul stabilit, perioada de desfășurare, domeniul de cercetare-dezvoltare, sursele de finanțare, categoria rezultatului (de exemplu: studii, scheme, tehnologii, produse informatice, rețete și altele asemenea), caracterul inovativ (de exemplu, produs nou/modernizat, tehnologie nouă/modernizată, serviciu nou/modernizat);
b) activitățile sunt din categoriile activităților de cercetare aplicativă și/sau de dezvoltare tehnologică.”
În continuare la art. 4, sunt menționate și activitățile care „nu sunt considerate ca fiind de cercetare-dezvoltare:
1. cercetare în domeniul științelor sociale (incluzând științele economice, de management al afacerilor și științele comportamentale), arte sau relații umane;
2. programe curente de testare și analiză în scopul controlului calității sau cantității. Nu intră în această categorie activitățile de testare efectuate în vederea soluționării incertitudinilor științifice și tehnologice și a atingerii obiectivelor activităților de cercetare-dezvoltare (de exemplu, testarea rezultatelor intermediare sau a prototipurilor);
3. modificări de natură cromatică sau estetică asupra produselor, serviciilor ori proceselor existente, chiar dacă aceste modificări reprezintă îmbunătățiri;
4. cercetare operațională, cum sunt studiile de management sau de eficiență care sunt întreprinse înainte de începerea unei activități de cercetare sau de dezvoltare;
5. acțiuni de corectare în legătură cu deteriorări apărute în producția comercială a unui produs;
6. activități juridice și administrative în legătură cu aplicarea, brevetarea și soluționarea litigiilor legate de invenții și vânzarea sau brevetarea invențiilor;
7. activități, inclusiv design și inginerie în construcții, legate de construirea, reamplasarea, rearanjarea sau darea în funcțiune a instalațiilor ori a echipamentelor, altele decât instalațiile sau echipamentele care sunt folosite în totalitate și exclusiv în scopul desfășurării de către întreprindere a activităților de cercetare-dezvoltare;
8. studii de cercetare a pieței, de testare și dezvoltare a pieței, de promovare a vânzărilor sau de consum;
9. prospectarea, explorarea, sondarea ori producerea de minereuri, țiței sau gaze naturale;
10. activitățile comerciale și financiare necesare pentru cercetarea pieței, producția comercială sau distribuirea unui material, produs, aparat, proces, sistem ori serviciu care este nou sau îmbunătățit;
11. servicii administrative și de asistență generală (cum ar fi: transportul, depozitarea, curățarea, repararea, întreținerea și asigurarea securității) care nu sunt întreprinse în totalitate și exclusiv în legătură cu o activitate de cercetare-dezvoltare.”
Conform Ordinului nr. 1.056/4.435, stimulentele fiscale se acordă atât contribuabililor care valorifică în folos propriu rezultatul activităților de cercetare – dezvoltare, cât și celor care vând rezultatul cercetării sau îl utilizează în prestarea de servicii sau executarea de lucrări sau celor care exploatează dreptul de proprietate intelectuală.
Aspecte practice
Atunci când o societate este implicată într-un proiect de cercetare – dezvoltare și dorește să beneficieze de stimulentele fiscale prevăzute de legislația fiscală din România, trebuie să acorde o atenție deosebită asupra încadrării activității desfășurate la categoria activităților eligibile pentru acordarea facilității.
De exemplu, dacă activitatea desfășurată reprezintă o cercetare în scopul elaborării unor studii, modele de estimare a unor riscuri etc., în domeniul științelor sociale (economice), aceasta nu reprezintă o activitate eligibilă pentru acordarea stimulentelor fiscale.
O atenție sporită trebuie acordată activității de realizare a studiilor de cercetare de piață (indiferent de domeniul de activitate), întrucât acestea nu reprezintă activități eligibile pentru accesarea facilității fiscale.
Articol publicat prima oara pe Avocatnet.ro.
Suntem soluția eficientă în oferirea de servicii complexe de evaluare și consultanță pentru clienții corporativi. Echipa noastră de specialiști asistă clienții în soluționarea diverselor spețe cu impact fiscal.