O vorbă din popor zice că un necaz nu vine niciodată singur. Încă suntem departe de a fi scăpat de necazul cauzat de criza medicală prin care trecem alături de toate ţările lumii, că se şi profilează tot mai bine o altă criză. Criză care pare să fie cu mult mai mare decât cea medicală: criza economică. O radiografie a situaţiei în care ne aflăm şi a celei care va urma, cu omul de afaceri clujean Adrian Crivii.

Adrian Crivii este doctor în economie, CEO la grupul de firme DARIAN – companie clujeană independentă, cu birouri în toată ţara. DARIAN este pe piaţă de 30 de ani şi a lucrat cam cu toate firmele mari din România. Adrian Crivii a fost preşedintele ANEVAR şi, printre altele, este vicepreşedinte al Asociaţiei Mondiale a Organizaţiilor de Evaluatori.

Avionul economiei a făcut o aterizare forţată, oamenii trebuie să reînceapă viaţa cu trotinete

Reporter: Cum o vedeţi, cum simţiţi criza economică de după criza medicală cauzată de coronavirus?

Adrian Crivii: Din ce se vede până acum –deşi lucrurile sunt foarte fluide şi modificările apar în fiecare zi-, omenirea va trece prin cea mai gravă şi cea mai inedită, să zicem aşa, criză. Această zdrobire a lanţului economic într-o lume atât de globalizată, cum e astăzi, va produce nişte efecte pe care nu le putem cuantifica acum. Nu ne puteam gândi nici acum 3 sau 5 ani că dacă apare o gripă în China se poate ajunge aici. Nu mai contează distanţele, nu mai contează rasele, naţiunile, nu mai contează oamenii bogaţi, oamenii săraci, naţiunile puternice, naţiunile sărace etc.

O să fie un cutremur mai mare decât tot ce s-a întâmplat în economie până acum, de când există economia; au mai fost cutremure importante, dar economiile erau mai puţin globalizate.

Problema e că această criză este şi pe ofertă -că oamenii nu pot să lucreze, nu se produc lucruri, o să fie o criză de bunuri, în special de bunurile de primă necesitate. Dar e o criză şi pe cerere, fiindcă şomajul acesta de 16-17 milioane în SUA, de azi pe mâine de un milion şi ceva în România o să aibă efecte majore asupra cererii de achiziţie. E prima dată când apare un şoc şi în zona ofertei, şi în zona cererii de bunuri şi produse. Iar asta, la nivel global, nu într-o ţară sau o zonă economică.

Soluţia pe care deja au generat-o guvernele o să fie în influxuri enorme de bani. SUA au băgat deja 2.000 de miliarde, Germania zice că bagă 500 de miliarde. Dar o să bage oricât ca să încerce s-o scoată la capăt. Fiecare ţară o să bage procente de 20-25% din PIB-ul lor, care e enorm, ca să deblocheze acest motor gripat.

Că acum, practic, economia globală o putem compara cu un avion care a făcut o aterizare forţată. Aşa defecţiuni are avionul respectiv, că nu mai poate fi reparat. Mai mult, pasagerii din el trebuie să iasă repede, să nu explodeze. Şi să încerce să-şi facă trotinete, cărucioare, să-şi facă ceva din avionul acela, să se îndepărteze şi să reînceapă viaţa. Avionul acela nu mai e de folos. Adică, vechea economie, modul de lucru de până acum, n-o să mai fie absolut deloc utilă, o să sufere nişte schimbări majore.

Marele pericol este următorul, şi de asta le e frică economiştilor: că oricâţi bani ai băga acum, motorul n-o să repornească. De ce nu reporneşte?! Că s-a stricat lanţul de funcţiune.

Economia asta globală era un mecanism destul de complicat, cu multe rotiţe şi cu interacţiuni fantastice. Influxul de bani e să pornească economia, dar trebuie şi să consume oamenii, că acest consum ar relansa economia. Ori, consumul n-o să înceapă în trombă, că lumea e foarte speriată, e demoralizată, cu spectrul acesta al bolii, despre care nu se ştie când apare, când reapare.

Consumul e dat şi de starea psihică, de încrederea şi optimismul oamenilor. Care, cu distanţarea socială o să se prăbuşească şi o să apară probleme în familie, probleme psihice etc, care, toate, o să conducă la un scepticism mare al consumatorilor. Atunci, economia n-o să poată să pornească -chiar dacă o să fie bani injectaţi de guverne- din lipsa de consum.

Sărăcia o să crească accentuat

Rep: Va fi sărăcie, deci?

AC: Sigur. O să crească accentuat sărăcia, pe de o parte. Oricum, au fost inegalităţi mari. Probabil o să scadă nivelul tuturor, de altfel, o să fie o depreciere a activelor, fiindcă activele globale au fost ultraumflate, toate-s supraevaluate. Acum o să fie o tăiere fantastică a valorii acestora din cauza blocării economice, pe de o parte, şi pe de altă parte, cei săraci o să fie din ce în ce mai săraci.

O să fie foarte mari problemele în a-ţi asigura traiul zilnic. Mulţi au trăit şi până acum la minima subzistenţă, chiar şi în ţările bogate. S-ar putea să apară „răscoale” sau greve în unele zone, că lumea moare de foame. Pot să apară probleme sociale accentuate.

Soluţia cred că va fi, de exemplu în România, un joc între inflaţie şi curs, ca să încerce să stabilizeze cât de cât lucrurile.

Un lucru foarte interesant acum, pe care l-au înţeles unele ţări, prima e Germania. E faptul că, cu orice risc, repornesc economia, fiindcă îşi dau seama că dincolo de problemele acestea medicale, e foarte important să nu fie foamete şi sărăcie apoi. Şi ei deja strâng muncitori sezonieri să lucreze în agricultură, o să strângă muncitori să lucreze în construcţii, Italia a zis că vrea să legalizeze 600.000 de imigranţi, să-i bage în agricultură.

Guvernele încearcă, cu banii pe care îi au la dispoziţie şi influxurile mari pe care vor să le facă, să aibă şi forţă de muncă cu care să înceapă să mişte economia. Aici cred că o să fie una din cheile ieşirii din criză; cine se trezeşte prima dată să bage bani în economie, dar să aibă şi oameni să lucreze, aceştia vor ieşi mai repede la suprafaţă.

Dacă motorul s-a gripat în două-trei luni, el n-o să-şi revină în două-trei luni; o să meargă încet, cu unele segmente.

Dar o să mai vedem o surpriză. Acum, economia e ca un bolnav care a fost anesteziat. Faci operaţia, dar când îl trezeşti… O să vedem câţi dintre agenţii economici se mai trezesc din anestezie. Operaţia poate să fie reuşită, dar pacientul e mort, nu mai ai pe cine să resuscitezi.

Bula imobiliară o să se spargă

Rep: Să luăm, de exemplu, două cazuri: turismul şi imobiliarele…

AC: Turismul stă foarte mult pe consum, ori lumea acum o să se gândească ultima dată la el, să cheltuiască bani. S-ar putea să mai aibă o şansă micile pensiuni, ieftine. N-o să mai meargă lumea cu avioanele în Grecia, Spania etc. N-o să aibă economii, pe de o parte, şi nici n-o să fie dispusă lumea să cheltuie în restaurante, hoteluri, deplasări etc.

Şi imobiliarele sunt o zonă care s-a inflatat, în România şi peste tot. Întotdeauna când o bulă din asta se umflă tare, se dezumflă la fel de tare. Şi noi ştim asta din 2008-2009. O să ajungem la o scădere dramatică a preţurilor la imobiliare.

Rep: O să fie falimente şi în domeniul imobiliarelor?

AC: Evident. Nu mai vorbesc la închirieri de spaţii. În Cluj au venit foarte mulţi bani din exterior, 70% din locuinţe s-au cumpărat fără credit. E clar că aceştia n-o să mai vină acum în Cluj, că n-o să mai aibă bani. Şi lumea va sta pe cash, că o să fie cash din ce în ce mai puţin. Lumea n-o să mai cheltuiască nici în restaurante, nici în concedii, nici în achiziţionare de imobiliare în scop speculativ. Cred că o să fie favorabil acest lucru pentru cei care o să vrea să-şi cumpere locuinţe, cei care au venituri stabile şi care chiar au nevoie de o locuinţă, nu să ia o locuinţă în scop speculativ.

Dar să revin la ceva legat de consum. După criza din 2008-2009, economia s-a relansat prin consum; nu numai România, ci cam toate ţările. Acum, consumul va scădea dramatic.

Dar problema e următoarea: în perioada aceasta de consum, marea parte a populaţiei nu are economii. Foarte puţini au făcut economii, că s-au gândit că toată lumea consumă, toată lumea îşi cumpără maşini, bunuri, păi să fac şi eu la fel, să mă duc şi eu în concedii, să cheltuiesc şi eu bani. A fost o frenezie generală. Acum, lumea n-o să mai consume, ci o să-şi acopere găurile, creditele, copiii la şcoală etc.

România trebuie să facă investiţii masive în infrastructură

Rep: În România ce credeţi că se va întâmpla?

AC: Ca peste tot, în România ar trebui să se investească foarte mulţi bani. Dacă FMI spune că o să avem o scădere de cel puţin 5%, la un PIB de 200 de miliarde, 5% înseamnă că noi o să avem o scădere de cel puţin 10 miliarde. În opinia mea, o să fie peste 10 miliarde. Peste 10% înseamnă nişte presiuni mari pe buget şi asta ar trebui să fie compensat, să fie un influx, ca-n alte ţări, de a reporni economia.

Ori, noi avem marea şansă, că avem un grad de îndatorare scăzut, poate cel mai scăzut din Europa, şi atunci ar trebui să avem un apetit mai mare de credit. Am putea să luăm bani mult mai mulţi ca să repornim economia. Asta cred că ar fi şansa în România, ca guvernul să se trezească şi să ia 10 miliarde să-mi acopăr găurile din PIB şi mai iau încă 50 de miliarde să repornesc economia.

Dar cum s-o repornească? Economia nu mai poate fi repornită cu excursii, cu maşini scumpe şi cu consum exacerbat. Ar trebui să punem la punct toate proiectele de infrastructură pe care le avem –şi sunt multe. Nu mă refer numai la autostrăzi neterminate de 30 de ani. Ci mă refer la îmbunătăţirea aeroporturilor, la îmbunătăţirea căii ferate, infrastructura oraşelor etc. Asta ar însemna locuri de muncă multe, inclusiv pentru cei care au venit din străinătate. Şi o să fie bătălie pe forţa de muncă.

Germania şi altele au început deja să ducă forţa de muncă. Noi, dacă nu facem investiţiile acestea foarte serioase, o să riscăm să rămânem din nou fără forţă de muncă.

Deci, dacă ar relansa infrastructura, ar apărea locuri de muncă, ar apărea consum de ciment, fier etc, care ar relansa şi industria, ar începe să se plătească şi taxe, s-ar relansa şi IMM-urile pe lângă consumul acesta cu investiţiile publice. Ar fi singura şansă de a relansa economia românească, dar asta trebuie făcută repede. Şi ar mai trebui să facem nişte investiţii în agricultură. De ce să meargă românii să lucreze la ferme în Germania?

Clujul va avea mult de suferit şi va fi un şoc pentru generaţia 20-30 de ani

Rep: Riscă să se destrame UE?

AC: Da, da. Aceasta a fost o mişcare foarte puternică centrifugă. Dar noi prin noi înşine putem să ieşim din criză. Prin noi înşine înseamnă curaj, să fructificăm la maximum UE şi fondurile pe care le putem lua de acolo, să le investim inteligent în infrastructură, în agricultură, în susţinerea IMM care produc în zona alimentară etc.

Ar fi o şansă să relansăm industria alimentară. Poporul acesta are 20 de milioane de oameni care mănâncă. Hai să încercăm să mai mâncăm şi din România.

Ce am mai putea face ar fi şi relansarea digitalizării şi susţinerea puternică a acestei zone, debirocratizarea aparatului de stat, lucrul de la distanţă, telemedicină etc.

Rep: Cum credeţi că va fi Clujul, în particular, din punct de vedere economic?

AC: Clujul are un potenţial, el stă foarte mult pe cei 20.000 de IT-işti. Să vedem cum o să se adapteze companiile acestea.

În schimb, ce înseamnă zona imobiliară, cred că o să se dezumfle foarte repede. Clujul cred că va avea mult de suferit, pentru că a avut un nivel de trai foarte ridicat, cu pretenţii foarte mari, ori asta e foarte greu de susţinut în continuare.

Vârstnicii au mai trecut prin crize, dar o problemă va fi cu noua generaţie, care au 20-30 de ani şi care a crescut într-o bunăstare până acum. Pentru generaţia aceasta va fi un şoc foarte mare, dar am încredere că ei o să poată să se reorienteze spre zonele acestea noi, IT, robotică etc.

În Cluj o să scadă mult fondurile din taxe, sunt mulţi care deja au închis, foarte multe spaţii o să devină goale, fiindcă PFA-urile, IMM-urile o să sufere cel mai mult din această criză, că ele au cele mai puţine resurse. Va fi şomaj, şi şomajul reprezintă un cost teribil. Nu numai prin faptul că îi plăteşti pe şomeri, ci şi prin faptul că o forţă de muncă relativ importantă în a produce PIB, bunăstare, iese din circuitul economic. Ori, asta e o chestiune foarte gravă pentru România.

Acum e foarte importantă solidaritatea

Rep: Ce credeţi că se va întâmpla pe piaţa imobiliară clujeană? O să scadă preţurile?

AC: Cred că piaţa va fi blocată 3-4-5-6 luni, cu foarte puţine tranzacţii, după care o să se reaşeze. Dar preţurile n-o să se reaşeze la 1.800-2.000 de euro mp. Eu cred că o să revină la circa 1.000-1.200 de euro mp. Care mi se pare un preţ rezonabil. O să dispară puternic şi partea speculativă a industriei imobiliare rezidenţiale din Cluj.

Rep: Ce sfat le-aţi da oamenilor?

AC: Să ducă o politică anticiclică, în sensul că, deşi e criză, să încerce să facă economii, să stea pe bani, să-şi asigure nevoile familiei etc şi să aştepte noile oportunităţi de profesii, locuri de muncă şi chiar de investiţii. Deci, să stea pe cash deocamdată, să facă un consum moderat, bine cântărit.

Aş mai spune ceva, că acum e foarte importantă solidaritatea. Noi trebuie să fim solidari ca cetăţeni, ca români, solidari între companii, să ne cumpărăm unii de la alţii, să ne susţinem unii pe alţii, să ne plătim facturile, să încercăm să nu ne îngropăm unii pe alţii. La fel, solidaritatea companiilor cu angajaţii e foarte importantă. Criza aceasta ar trebui să ne facă mai solidari.

Sursa: cluj24.ro