În momentul în care se dorește înființarea unei persoane fizice autorizate (PFA), a unei întreprinderi individuale sau a unei întreprinderi familiale, trebuie să se opteze pentru impozitare în sistem real sau pe bază de norme de venit, în momentul desfășurării de activități independente. Diferențele, respectiv avantajele și dezavantajele celor două metode sunt prezentate în cele ce urmează.

Prevederi legale

În cazul venitului net anual determinat în sistem real, Codul fiscal menționează la art. 68 faptul că acesta se determină „ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri”, pe baza datelor din contabilitate.

Astfel, conform art. 68 alin. (2), venitul brut cuprinde următoarele:

„a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;

b) veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe utilizate în legătură cu o activitate independentă;

c) câștigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activității;

d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă;

f) veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.”

În cazul cheltuielilor, conform art. 68 alin. (4), aceasta trebuie să îndeplinească anumite criterii cum ar fi să fie efectuate în cadrul activităților independente (justificate prin documente), să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite, să reprezinte cheltuieli cu salariile și asimilate salariilor, precum și contribuții profesionale obligatorii ș.a.

În cazul venitului net anual determinat pe baza normelor de venit, Ministerul de Finanțe elaborează nomenclatorul activităților pentru care venitul net se poate determina pe baza normelor de venit. Totuși, norma de venit nu poate fi mai mică decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la momentul stabilirii acesteia, înmulțit cu 12.

Conform art. 69, alin. (5) din Codul fiscal, „în cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate independentă, care generează venituri din activități independente, altele decât venituri din profesii liberale și din drepturi de proprietate intelectuală, definite la art. 67, pe perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentă acelei activități se corectează astfel încât să reflecte perioada de an calendaristic în care a fost desfășurată activitatea respectivă”.

Dacă o PFA desfășoară două sau mai multe activități generatoare de venituri din activități independente (exceptând venituri din profesii liberale și din drepturi de proprietate intelectuală), venitul net se determină prin cumularea nivelului normelor de venit corespunzătoare fiecărei activități.

Conform alin. (7) art. 69 din Codul fiscal, „în cazul în care un contribuabil desfășoară o activitate inclusă în nomenclatorul prevăzut la alin. (2) și o altă activitate independentă, venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68”.

De asemenea, dacă contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au înregistrat în anul fiscal anterior un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul fiscal următor au obligația determinării venitului net anual în sistem real.

Aspecte practice

Principala diferență dintre cele două metode de determinare a venitului net este dată de modul de calcul al venitului net pentru care se plătesc impozite și contribuții aferente (impozit pe venit, CAS și CASS).

În cele ce urmează prezentăm pe scurt avantajele și dezavantajele celor două metode de determinare a venitului net anual:

Avantaje Dezavantaje
Sistem real Baza de calcul se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile (excepție cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private și cheltuielile de protocol) Întocmire și depunere declarații fiscale (D220 „Declarație privind venitul estimat/norma de venit” și D200 „Declarație privind veniturile realizate din România”)
Este obligatorie evidența contabilă
Normă de venit Norma de venit este stabilită de către Ministrul Finanțelor Publice printr-un nomenclator Norma de venit nu se aplică pentru toate codurile CAEN
Nu există norme de venit pentru persoane fizice independente
Întocmire și depunere D220 Declarație privind venitul estimat/norma de venit) La stabilirea normelor anuale de venit, plafonul de venit determinat prin înmulțirea cu 12 a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată reprezintă venitul net anual înainte de aplicarea criteriilor. Criteriile pentru stabilirea normelor de venit de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice sunt cele prevăzute în normele metodologice
Nu este obligatorie evidența contabilă Dacă contribuabilii pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au înregistrat în anul fiscal anterior un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro, începând cu anul fiscal următor au obligația determinării venitului net anual în sistem real.

Obligațiile contribuabililor care au optat pentru impozitare în sistem real implică depunerea declarațiile fiscale în termenul prevăzut de lege și completare registrului de evidență fiscală, în vederea stabilirii venitului net anual.

Obligațiile contribuabililor care au optat pentru impozitarea pe bază de norme de venit este de a completa în registrul de evidență contabilă doar partea de venituri.

În concluzie, în funcție de veniturile anuale estimate, orice metodă de impozitare a activităților independente poate genera avantaje sau dezavantaje pentru contribuabil.
Articol publicat prima oara pe Avocatnet.ro.