Pe lângă salariul de bază, tot mai mult, angajatorii adoptă diverse strategii pentru motivarea salariaților. Acestea se pot manifesta sub forma acordării unor beneficii precum decontarea meselor, decontarea abonamentelor pentru mijloace de transport, decontarea abonamentelor la săli de sport, acordarea unor prime de asigurare voluntară de sănătate etc.

În momentul acordării acestor beneficii, angajatorii trebuie să acorde o atenție sporită tratamentului fiscal al acestora, întrucât un tratament greșit poate genera costuri suplimentare cu impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, precum și dobânzi și penalități de întârziere.

Prevederi legale

Din punct de vedere al impozitului pe profit, art. 25, alin. (2) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal prevede că sunt deductibile „cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor (…)„.

Așadar, toate cheltuielile cu salariile și cheltuielile asimilate salariilor, adică acele cheltuieli care se supun acelorași reguli de impozitare precum drepturile salariale, sunt deductibile din punct de vedere fiscal la nivelul societății.

Din perspectiva impozitului pe venit, conform prevederilor art. 76, alin. 1, din Codul fiscal, „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă (…)„.

În completare, la alin. 3 al art. 76 din Codul fiscal sunt enumerate câteva tipuri de beneficii care sunt considerate avantaje de natura salarială, iar la punctul 12 din Hotărârea nr. 1/2016 privind Normele metodologice de aplicare a Legii 227/2015 privind Codul Fiscal se precizează în mod expres anumite categorii de bunuri și servicii.

Cu titlu de exemplu precizăm următoarele categorii de bunuri și servicii care sunt, conform Codului fiscal, avantaje de natură salarială și care se supun regulilor impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii:

  • cazare, hrană, îmbrăcăminte precum și alte bunuri sau servicii oferite gratuit de către angajator angajaților săi;
  • împrumuturi nerambursabile;
  • abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în scop personal;
  • permise de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scop personal;
  • primele de asigurare plătite de către angajator pentru angajații proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii și asimilate salariilor, altele decât asigurările obligatorii și cele prevăzute de lege ca fiind neimpozabile sub anumite condiții etc.

În ceea ce privește primele de asigurare, în unele condiții, acestea nu sunt impozabile din perspectiva impozitului pe venit conform art. 76, alin. (4), lit. t) Codului fiscal: nu se consideră venituri impozabile „primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii 95/2006, republicată, suportate de angajator pentru angajații proprii în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană„.

De asemenea, la determinarea impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, sunt deductibile la nivel de salariat cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate conform Legii nr. 95/2006, republicată, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu depășească echivalentul în lei a 400 de euro.

Începând cu anul 2017, la determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, alături de primele de asigurare voluntară de sănătate, sunt deductibile și serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, suportate de angajați, conform plafonului precizat în Codul fiscal de 400 euro/an.

Aspecte practice

În practică, este necesar să se analizeze care dintre beneficiile acordate angajaților trebuie impozitate ca avantaje de natura salarială și care nu.

De multe ori, angajatorii acordă unele beneficii salariaților proprii, considerând cheltuielile cu aceste beneficii drept cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil și neimpozitând aceste beneficii drept avantaj salarial.

Atragem atenția asupra faptului că, în general, înregistrarea cheltuielilor cu avantajele de natură salarială de către societate ca nedeductibile la calculul impozitului pe profit nu exclude riscul ca, în eventualitatea unei inspecții fiscale, aceste cheltuieli să fie impozitate la nivelul angajaților ca avantaje de natura salarială (subiect de impozit pe venit, contribuții sociale individuale și contribuții sociale datorate de angajator). De asemenea, la momentul impozitării ca salarii, valoarea avantajelor de natură salarială va reprezenta valoarea netă, iar impozitarea se va realiza prin metoda sutei mărite (se va considera că beneficiul reprezintă venit net obținut de angajat).

În cazul specific al primelor de asigurare voluntară de sănătate suportate de angajator trebuie acordată atenție sporită, întrucât nu toate primele de asigurare oferite de furnizorii de pe piață îndeplinesc condițiile Legii nr. 95/2006 pentru a fi considerate deductibile la calculul impozitului pe venit în limita a 400 de euro anual.

Unele pachete comercializate de furnizorii de astfel de servicii pot reprezenta, parțial sau total, servicii medicale sub forma unor asigurări voluntare de sănătate, iar acestea reprezintă beneficii de natură salarială, care se supun impozitului pe venit si contribuțiilor sociale obligatorii.
Articol publicat prima oara pe Avocatnet.ro.